Nu ești de piatră

176786876

Clipești des. Vrei să scapi de usturimea ochilor, de viitoarele lacrimi. Nu îți vine să crezi că te simți vulnerabilă, că încă mai poti simți ceva, că nu ești de piatră așa cum aveai impresia. Și totuși, te simți vinovată că simți, că nu ești invincibilă.

Îți vine să plângi. Ochii-ți joacă în picături sărate și mai mult. De ce vrei să plângi? Ce simți? Fericire? Tristețe?

Tresari când te simți strigată. Vocea lui îți trezește fiorii de mult adormiți. Sute de furnicături încep să tremure pe sub pielea ta la simpla lui vedere. Inima se îmbolnăvește de pulsul mult prea rapid atunci când te atinge. Privirea lui îți provoacă agitație, dezordine în minte și în trup.

De ce pățești așa? Sunt simptomele iubirii, drept să îți spun. Și pe cine iubești tu?

Un haos. Un dezastru. Un înger cu proprii demoni.

Zâmbești la gandul că sufletul de care te-ai îndrăgostit e și el alcătuit din aceeași beznă nemărginită a unui dezastru. Zâmbești la gândul că omul acela are și el propriul său dezastru, propria neorganizare a minții, a firii, a vieții. Zâmbești la gândul că omul care a ajuns să te facă să simți ceva, e și el un înger plin de păcatul demonilor care dansează în jurul lui.

Zâmbești și îl accepți de parcă existența ta contează pe simțămintele pe care el ți le provoacă cu atâta ușurință. I-ai căzut în mreje.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s