Poate am fost doar o umbră

        A început să plouă.

         Toate gândurile mele mă atacă mișelește atunci când începe să plouă. Din ce cauză, uneori nu îmi pot explica, dar mă gândesc că probabil atunci când plouă, parcă și gandurile mele sunt dezordonate, cad grele, sunt reci și deseori plânse. Atunci când plouă, îmi amintesc de… mine.

        Îmi place să mă așez lângă geamul bucătăriei, cu un cot așezat pe pervazul geamului, pufăind​ din țigara pe care o țin ascunsă și acoperită de violența picăturilor de ploaie. Eu le pot atinge oricând, însă ele pe mine nici nu îndrăznesc. Îmi place să cred că sunt doar ocupate cu violența căderii lor pe pământ.

        Câțiva oameni trec pe bulevard; sunt grăbiți, supărați parcă pe viață, deranjați pe moment de vremea​ mohorâtă. Acești oameni adaugă încă un moment de suparare în viața lor, în ziua lor. Ce păcat…!

       Eu zâmbesc.

       Zâmbesc pentru că da, poate îmi place să privesc oamenii triști. Poate că îmi place cum cântecul sălbatic al ploii se aude violent în surdină. Poate că îmi place cum sunetul țigării care sfârâie la fiecare tragere de fum plânge. Poate că îmi place să văd suferință în jur. Poate că… este momentul ca suferința mea să nu mai existe, ci să o pot privi în altele lucruri, în alți oameni. Oameni nevinovați, ce-i drept…

       Strivesc chiștocul în scrumieră și o dau deoparte. Mă ridic de pe scaun și mă sprijin în palme pe pervaz. Trag aer adânc în piept. Zâmbesc. Întreaga fiinţă mi se umple de mireasma şi magia ploii. Mă regenerează sufleteşte, mă învie psihic, mă fascinează…

       Reușesc să găsesc motivul unui zâmbet și mândria pune stăpânire pe mine.

     Odată eram și eu ca acești oameni care mișună la picioarele mele; grăbită, supărată, deranjată de vreme, de alți oameni uneori, iar alteori de întâmplări care nu țineau de restul lumii, ci de mediu. Odată eram și eu o persoană a cărei suferință era plăcerea altui om. Probabil și alt om mă privea așa, de sus, plin de realizări interioare.

       Poate.

       Sau poate nu.

      Poate am fost doar o umbră. O umbră de fundal, de umplutură, exact cum și restul oamenilor sunt pentru mine.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s