Ce am învățat în cei 22 de ani?

drferf

        Anul acesta am împlinit 22 de ani. Şi, ca în fiecare an, mă gândesc că anii se duc, că timpul trece cu o repeziciune magică şi că fiecare an are farmecul lui. În fiecare an am parte de întâmplări care îmi marchează existenţa, deşi zilele par că trec destul de monoton. În fiecare an parcă învăţ câte ceva şi cu cât timpul trece, cu atât simt că mă schimb… Şi nu că mă schimb eu ca persoană, ci că devin tot mai eu. Cum spune şi Anne Rice: „Nimeni nu se schimbă, oricâţi ani ar fi să treacă; nu facem decât să devenim tot mai mult noi înşine.” Nu contează că citatul este spus într-o carte cu vampiri. Are dreptate.

        Astea fiind spuse, ce am învăţat în cei 22 de ani de viaţă?

  1. Să nu îmi pierd niciodată sufletul, să nu îl mânjesc de mizeria pe care oamenii o vor împroşca în mine. Întodeauna să am grijă de sufletul meu şi de puritatea lui. Să am grijă, de asemenea, de mintea mea şi să îmi păstrez convingerile intacte, căci sunt doar ale mele.
  2. Să mă încred în instinct. De multe ori am eşuat, dar şi de mai multe ori am reuşit când mi-am ascultat instinctul. De multe ori am ascultat persoane greşite, iar apoi s-a dat vina pe mine când a fost vorba de nereuşite. Totuşi, de fiecare dată când mi-am urmat instinctul, chiar dacă am eşuat în ce anume mi-am propus, m-am simţit foarte bine.
  3. Să nu plâng după persoanele care aleg să plece din viaţa mea. Sunt o fire dificilă, iar cine mă acceptă şi rezistă unei prietenii îndelungate cu mine, merită tot respectul meu şi toată aprecierea mea. Oricum, oamenii sunt periodici şi este bine să ştii pe care oameni te poţi baza când ai nevoie, chiar şi după un interval de timp în care nu vă vorbiţi.
  4. Să nu îmi mai pese atât de mult de ce cred alţii. Părerile celorlalţi sunt importante, dar de la a te ghida cumva în funcţie de ele şi a trăi după pererile celorlalţi este o imensă diferenţa.
  5. Să nu mă mai compar cu alţii. Alţii sunt alţii, eu sunt eu. Eu sunt unică şi diferită, deşi sunt comună. Aşa sunt eu, exact că orice alt om şi da, poate că ăsta e un paradox al dracului de enervant, dar e adevărat.
  6. Alegerea de a avea sau nu încredere în cineva îmi aparţine în totalitate numai mie. De ce să am încredere în X pentru că Y are şi el sau pentru că garantează pentru el? De ce să mă încred în cineva dacă ceilalţi mă influenţează spunând că X inspiră încredere? Nu! Am încredere în cineva doar pentru că mie îmi inspiră încredere, fără a interveni altcineva.
  7. Să nu am regrete. De ce să îmi pierd timpul cu regrete când alegerile au fost făcute de mine? Şi chiar dacă evenimentele din viaţa mea au fost influenţate de alţii, nu mai merită să regret după. Asta e. Nu e un capăt de lume, iar ce e făcut e bun făcut. Nimic nu se schimbă dacă am regrete.
  8. Să fiu capabilă să accept situaţiile aşa cum sunt şi să nu îmi fac sânge rău cu întrebări idioate precum: ”cum ar fi fost dacă nu ar fi fost aşa?” sau afirmaţii precum: ”mai bine nu se întâmpla asta!”.
  9. Să nu mă simt vinovată că exclud persoanele toxice din viaţa mea. Nu sunt datoare nimănui cu explicaţii, iar dacă simt că persoana de lângă mine îmi face rău şi îmi dă o energie negativă, prefer să mă îndepărtez fără regret.
  10. Să fiu îndeajuns de curajoasă ca om încât să mă pun pe primul loc. Nu mereu e rău să fii puţin egoist, mai ales atunci când mai tot timpul ceilalţi sunt pe primul tău plan. Nu! Am pierdut destule din cauză că am pus de fiecare dată pe primul plan bunăstarea altora, iar eu… Eu am fost la sfârşitul listei de fericire în timp ce ceilalţi erau fericiţi că m-am ocupat de nevoile lor prima dată şi că le-am protejat interesele.
  11. Atâta vreme cât nu am aşteptări, nu sunt dezamăgită de rezultate. Atunci când aştept ceva, de multe ori rămân cu tristeţea sau dezamăgirea. Astfel, am ales de la un timp să nu am aşteptări, să nu mă gândesc la ce va fi, cum va fi sau cum ar fi putut să fie. Nu! Când consecinţele zilelor vin, să vină, oricum sunt ele, bune sau rele. Iar de oameni ce să mai spun? Nu mă mai aştept la nimic din partea lor, ci îi accept aşa cum sunt, fără să am aşteptări din partea lor.
  12. Să nu iau decizii când sunt cu moralul la pământ, când am mii de nervi sau când sunt mult prea entuziasmată de ceva anume. Toate sunt nişte sentimente de moment, nişte senzaţii iluzorii.
  13. Să nu mă las călcată în picioare de ceilalţi. Eu îmi cunosc limitele, ceilalţi să şi le cunoască pe ale lor, eventual să rămână la ele, dar să nu îndrăznească să vină şi să îşi permită să mă denigreze fără vreun motiv.
  14. Întotdeauna să citesc printre cuvinte. De multe ori mi s-au spus lucruri cu dublu înţeles atât bun, cât şi rău. Am învăţat să fiu atentă la ce spun ceilalţi şi chiar dacă nu dau de înţeles că înţeleg ce spun ei cu adevărat, chiar înţeleg.
  15. Să nu mai dezbat subiecte precum politica, religia sau orientarea sexuală cu cei apropiaţi, mai ales dacă ştiu că sunt sensibili în privinţa asta şi nu au aceleaşi păreri că ale mele. Lucrurile pot degenera, eu o pot ţine pe a mea şi ei pe a lor până se ajunge la ceartă. Şi pentru ce? Mai bine evit ce se poate evita şi toată lumea e fericită.
  16. Să privesc mereu, dar mereu prin perspective diferite. Este un lucru excelent şi mă ajută întodeauna să văd situaţia sau problema pe toate fețele, să găsesc orice hibă ascunsă şi să mă gândesc la fiecare posibilitate de rezolvare.
  17. Dragostea şi iubirea sunt cu totul două sentimente diferite. Şi oricum ar fi, ele nu sunt totul, mai ales atunci când vorbim de sentimentele împărţite în viaţa de cuplu.
  18. Cea mai importantă iertare de care trebuie să am parte este a mea. Eu trebuie să mă iert înainte de a o face altcineva. Eu trebuie să îmi acord iertarea atunci când nimeni altcineva nu mi-o da.
  19. Din fiecare întâmplare pot învaţa câte ceva. Nu există nimic din care să nu poţi învaţa ceva.
  20. Întotdeauna să am un portofel secret în care să îmi păstrez bani de rezervă. Nu v-aţi fi aşteptat la asta, nu? Ei bine, este un sfat al dracului de bun. Întotdeauna strâng bani, îi arunc într-un portofel băgat şi el pe undeva, iar când am nevoie, acel portofel e mîâină de aur. Nu de alta, dar uneori chiar sunt benefici niște bani în plus.
  21. Somnul întotdeauna face bine. Eşti trist? Dormi. Eşti nervos? Dormi. Eşti plictisit? Dormi. Eu aș putea să dorm 23/24, paradoxal fiind faptul că uneori mă confrunt cu insomnii grave.
  22. Să nu renunţ la pasiunile mele. Să nu renunţ la ce îmi place pentru absolut nimeni şi nimic.

       Voi ce anume aţi învăţat până acum în viaţă?

 

Reclame

4 gânduri despre „Ce am învățat în cei 22 de ani?

  1. Interesant articolul tău! Eu până la 29 de ani am învățat că viața trebuie trăită, sa te inconjori de oameni de calitate, să ai puțini prieteni dar buni care îți vor fi mereu aproape, să ne bucurăm mai mult de lucrurile simple și să nu mai punem accent pe prietenii false.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Da, greseala e ca pierdem cumva timp cu prietenii false, iar acei putini oameni care merita sa ii pastrezi realizezi tarziu ca sunt persoanele care conteaza cel mai mult. Si eu mai am de invatat destule, ba chiar mult mai multe lucruri pe an, nu doar un lucru pe an. :))
    Multumesc pentru timpul acordat!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s