Acum nu mai vreau să schimb lumea

         Am vrut să schimb lumea.

         Am visat să schimb lumea, să schimb fiecare mod nepotrivit de gândire, însă la un moment dat, am renunţat. Nu am mai văzut vreun rost în visul meu. Visul meu părea deja pueril, un vis prea ostil pentru persoana proprie devenită. Am observat că fiecare om dacă doreşte să îşi păstreze o anumită gândire, o păstrează. Cei care vor să afle cine sunt, abia atunci realizează că schimbarea trebuie să vină din ândul propriu.

       Am încercat să schimb percepţiile persoanelor de lângă mine. Nu, nu eram experimentată îndeajuns de mult încât să cred că ce gândesc ei este greşit, însă intuiţia mea mi-a fost cea mai bună călăuză. Persoanele din jurul meu m-au văzut apoi altfel de cum eram. Tot ce reuşeam să fac era greşit din punctul lor de vedere.

           Eu nu simţeam asta.

       Şi mă bucur enorm că nu simţeam asta, căci am realizat mai apoi faptul că neascultand de ei era principalul motiv al schimbării mele. Încercând să acţionez ca ei, greşeam, o dădeam în bară, dădeam chix, cum s-ar spune. Astfel, am reacţionat după bunul meu plac. M-am simţit fericită şi împăcată cu mine. Am simţit că în sfârşit nu mai greșesc şi că fac ceva bun.

         Acum realizez cât de eliberator şi ce sentiment plăcut e să te simţi împăcat cu propria persoană, să fii fericit numai gândit că ai realizat ceva.

           Acum mă simt împăcată cu mine. Acum îmi este bine mie. Nu, nu sunt egoistă. Am făcut destul bine pentru alţii, iar acum, e timpul meu.

          Acum nu mai vreau să schimb lumea. Vreau să mă schimb eu în omul care sunt. Vreau să îmi schimb gândirea pentru omul care simt că sunt de atâta vreme. Acum vreau ca omul din mine să iasă la suprafaţă.