Ce se întâmplă cu noi?

        Ce se întâmplă cu noi?

       De ce am ajuns așa?

       Unde au ajuns toate gândurile noastre comune adunate atâția ani? Unde au dispărut așa ușor toate dorințele noastre pe care le nutream? Unde au dispărut toate sentimentele de lejeritate dintre noi? 

       Mai ții minte când înainte eram noi? Acum ne e e frică de propriile alegeri din cauza noastră. Acum nu mai este  lejeritatea de a fi tu și de a fi eu pentru că trebuie să fim noi. Ne plăcea de tine și mine cum eram, dar când am ajuns noi totul a început să se deterioreze. Nu înțelegem că nu e bine și ne supărăm. Nu înțelegem că avem nevoie de individualitatea noastră și ne certam când ne trezim separați pentru că obișnuința noastră a devenit prea toxică. 

         Îmi e dor. Simt un gol cu marginile de vinovăție. Mă simt vinovată că ne vreau separați când văd că totul a luat o întorsătură urâtă. Îmi e atât de dor de atâtea lucruri încât simt că duc dorul unor halucinații. Mă întreb dacă mereu am fost așa sau dacă am ajuns să ne schimbăm din cauza altor factori. Bineînțeles că am făcut-o…

        Îmi e atât de dor de anumite lucruri încât mă îndoiesc de existența lor. Nu e plăcut, însă nu am ce face. Lucrurile dintre noi au degenerat într-o direcție toxică și cel mai rău e că nu putem spune nu. Ne certam când ne trezim singuri, deși asta e ce ne dorim. Ne certăm din lucruri minore și parcă nu ne mai suportăm. Ne-am umplut atât de noi încât am uitat că suntem două persoane diferite. 

       Îmi e dor de tine. Îți e dor de mine. Ne e dor de noi, cei separați. Noi am devenit toxici și deși ne dăm seama de asta, continuăm să nu ne schimbăm. De ce? Ne vrem libertatea înapoi, ne vrem individualitatea înapoi. Avem nevoie de noi cei separați pentru a ne vedea unde și cum am ajuns. Oare ne e frică să dăm perdeaua toxicității la o parte din cauza asta? Oare ne e frică de faptul că suntem atât de schimbați acum încât iubirea a dispărut și i-a luat locul obișnuința? 

         Într-un final vom ajunge să ne vedem cum suntem eu și tu, nu noi. Atunci vom realiza că am regretat că ne-am schimbat, că am devenit o persoană cu două personalități. Va durea și ne va trezi. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s