365 DNI – Un fel de recenzie – Film

Poate nu e o alegere bună să fac asta, dar... La dracu'! E posibil să vă luați spoilere. Am oscilat între a scrie ceva formal și a scrie ceva mai personal. Peste tot găsesc numai recenzii (despre orice) formale și oricum nu mă pricep la ele, așadar am scris exact ce am simțit pe moment... Citește în continuare →

Reflexia unui mono-dialog

— Ce mă tot privești? mă-ntrebi nervoasă, cu ochi roșii și lacrimi pe obraji, parcă pierdută-n spațiu. Te îneci și înghiți în sec niște gânduri amare care îți stau pe vârful limbi pentru a fi gata de rostire. Și totuși te oprești din orice vrei să mai spui. — Mi-ești dragă și te rănesc, îți... Citește în continuare →

Îți este frică

Îți este frică. Ești o femeie lașă, deși ești puternică și inteligentă. Dar îți este frică și asta te schimba într-o variantă rea a ta. Îți este frică și ai nevoie de validarea lor. Nu te crezi în stare că poți face lucruri mărețe de frica singurătății. Ai impresia că nu reușești, că nu poți, dar... Citește în continuare →

Dezbracă-te de ei

Dezbracă-te. Vreau sa te vad gol. Vreau sa te dezbraci de regrete. Vreau să te vad gol de păreri de rău. Nu vreau să porți zâmbetul fals pe care lumea te-a obligat să îl porți. Nu vreau să îmbraci falsitatea lor. Fii omul gol și sincer care știu că vrei să fii. Ai îmbrățișat dominarea... Citește în continuare →

Eu știu ce nu vei recunoaște tu

Nu o să recunoști niciodată, dar eu știu. Știu că ai iubit atât de mult o persoană încât aveai impresia că fiecare respirație era pentru omul de lângă tine. Știu că inima îți bătea rapid, iar mâinile îți tremurau pe umerii lui când te atingea. Buzele fremătau de dorința de a fi atinse de el.... Citește în continuare →

Prietenie

Fumam țigări cumpărate la bucată și ne uitam în zare, imaginându-ne viețile. Voiam să terminăm liceul, să intram la facultate, să avem un loc de muncă bun și să continuăm să fumam tigați din pachete întregi, cumpărate când ne-am fi luat și cafeaua aia de la terasa preferată. Ne imaginam că prietenia noastră va dura,... Citește în continuare →

Sunt zile și zile

  Sunt zile în care îmi doresc să dispar, fără să mai știu de absolut nimeni, fără să îmi mai pese ce se întâmplă sau ce urmează. Uneori vreau să dispar și, dacă se poate, să fiu ștearsă din memoria oamenilor pe care îi cunosc. Sunt zile în care simt că nu mă implic cât... Citește în continuare →

Tu rămâi cu ploaia ta

Cădeau șoapte din cer când am plecat de lângă tine. M-au udat și mi s-au prelins pe piele, iar acum tot ce am pe trupul meu sunt cuvinte de amintiri. Am plecat de lângă tine, dar ce ai produs m-a ajuns din urmă. Sărutările tale nu mai sunt, iar în locul lor au rămas doar... Citește în continuare →

Ție ce ți-a spus haosul?

Am vrut să scap de monotonie, de griji, de gânduri. Am ieșit din casă, am găsit o bancă și am prins rădăcini adânci pe ea. Am prins rădăcini în acel loc câteva ore de parcă eram o statuie ce făcea parte din peisaj. Și am ascultat. Am ascultat orașul. Am ascultat liniștea și zumzetul din... Citește în continuare →

WordPress.com.

SUS ↑